Planul de afaceri este “un document care prefigurează perspectivele de evoluţie a unei afaceri şi potenţialul de creştere a acesteia, demonstrând în detaliu fezabilitatea ideii pe care întreprinzătorul intenţionează să o materializeze prin întreprinderea pe care a creat-o sau a investiţiilor pe baza cărora se urmăreşte dezvoltarea întreprinderii ”.
Planul de afaceri este definit ca fiind “un document care face cunoscute resursele existente şi perspectivele de dezvoltare ale unei firme şi invită, în acest fel, sprijinul şi cooperarea unor susţinători potenţiali (antreprenori, creditori şi investitori)“.
Alte abordări tratează planul de afaceri prin prisma ştiinţei managementului. Astfel, planul de afaceri este definit ca “o metodă managerială de proiectare şi promovare a unei afaceri noi sau de dezvoltare semnificativă a unei afaceri existente, pornind de la identificarea unei oportunităţi economice, prin care se determină obiectivele de realizat, se dimensionează sau/şi se structurează principalele resurse şi activităţi necesare, demonstrând că aceasta este profitabilă, că merită să fie sprijinită de stakeholderi“.
Conform unei alte concepţii, planul de afaceri reprezintă “un instrument managerial flexibil de analiză, implementare, supraveghere şi control a afacerii ce cuprinde toate etapele şi resursele necesare transpunerii în practică a obiectivelor stabilite precum şi un instrument de comunicare cu mediul economic, demonstrând profitabilitatea, fezabilitatea şi credibilitatea demersurilor managerului sau întreprinzătorului “.
Planul de afaceri este practic un instrument managerial de acţiune, elaborat în mod logic, ce presupune o gândire de perspectivă asupra dezvoltării unei afaceri şi pornind de la obiectivele acesteia, include toate acele faze şi resurse care sunt implicate în atingerea lor, într-un termen prestabilit.
Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente:
- un întreprinzător (omul de afaceri), care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit;
- mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere);
- un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri).
Este imperios necesar ca la baza viitoarei afaceri să stea un proces riguros de colectare şi analizare a informaţiilor necesare.
Mediul extern
Mediul de marketing în cadrul căruia întreprinderile îşi desfăşoară activitatea, cuprinde un ansamblu de factori alcătuind o structură complexă. De regulă, este vorba de factori de natură economică, demografică, socială, culturală, juridică, politică, ecologică etc. Între întreprindere şi mediul său extern se creează un sistem de relaţii, care marchează în mod evident întreaga sa activitate de marketing. Interpretând raportul dintre această activitate şi mediul extern al întreprinderii, în viziunea teoriei generale a sistemelor, aceasta poate fi reprezentată ca un sistem de tip evoluţionist, deschis, capabil de perfecţionare printr-un proces de adaptare continuă.
Între componentele unui astfel de tip de sistem, mediul ocupă un rol principal. Astfel, putem considera faptul că obiectivele sistemului – întreprindere, intrările (stimulii) în sistem, răspunsurile (ieşirile) din sistem, controlul – toate au ca punct de plecare sau de referinţă mediul în care funcţionează o anumită organizaţie. Raportarea eficientă la mediul extern presupune din partea întreprinderii cercetarea atentă a componentelor acestuia, a interacţiunii dintre acestea precum şi a impactului lor asupra pieţei şi, evident, asupra activităţii întreprinderii. Factorii mediului nu acţionează însă cu aceeaşi intensitate şi în aceeaşi măsură asupra activităţii întreprinderii. Cu unii dintre ei, întreprinderea intră în legături directe, impuse de necesitatea realizării obiectivelor economice propuse, influenţele fiind de regulă reciproce. Aceştia formează micromediul întreprinderii. Cu alţi factori, care alcătuiesc macromediul întreprinderii, relaţiile sunt mai îndepărtate, mai slabe, influenţa acestora fiind uneori indirectă (de regulă prin influenţa componentelor micromediului).
Micromediul intreprinderii
În desfăşurarea activităţii sale întreprinderea însăşi se constituie în purtător de nevoi, pentru satisfacerea cărora apelează la resurse materiale, financiare şi umane. Totodată, ea este furnizoare de produse (servicii) pentru satisfacerea nevoilor unor agenţi economici. În ambele cazuri, întreprinderea vine în contact cu agenţi de mediu care se plasează în imediata apropiere iar acţiunile lor se răsfrâng direct asupra activităţii sale.
Componentele micromediului
- Factorii care fac parte din micromediul întreprinderii pot fi grupaţi în patru mari grupe:
- Furnizori
- Clienţi
- Concurenţi
- Organisme publice.
Furnizorii pot fi întreprinderi sau persoane particulare, reprezentând o categorie importantă pentru că ei asigură, pe baza unor relaţii de vânzare-cumpărare, resursele necesare pentru realizarea obiectului de activitate al organizaţiei. Ei se împart în trei mari categorii:
- a) Furnizori de bunuri materiale (materii prime, materiale, echipamente etc.), asigură elementele de bază fără de care produsele întreprinderii nu pot să fie realizate astfel încât să satisfacă nevoile clienţilor.
- b) Prestatori de servicii, importanţi pentru că ei asigură realizarea unei game largi de servicii necesare îndeplinirii obiectului de activitate al întreprinderii (de exemplu, consultanţă de marketing, servicii bancare, audit financiar etc.)
- c) Furnizori de forţă de muncă se constituie în factori de mediu, cu influenţă importantă în activitatea oricărei întreprinderi, datorită rolului factorului uman în procesul muncii. În sfera acestor furnizori se cuprind, în principal, unităţile de învăţământ, oficiile de forţă de muncă, precum şi persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă.
Clienţii întreprinderii reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului întreprinderii, nevoile lor reprezentând punctul de plecare în fundamentarea obiectivelor politicii de marketing a întreprinderii. În funcţie de statutul lor şi de natura solicitărilor faţă de produsele întreprinderii, clienţii, împărţiţi în trei mari categorii, se clasifică în două mai grupe: Consumatori finali si Intermediari.
- a) Consumatorii finali ai produselor sunt cei care asigură piaţa de desfacere a produselor întreprinderii.
- b) Consumatorii intermediari (mai rar utilizaţi în cadrul pieţei bunurilor productive) sunt agenţi economici care ajută întreprinderea să-şi vândă produsele către consumatorii finali. Ei sunt utilizaţi în zonele în care nu există posibilitatea distribuţiei produsului printr-o reţea proprie.
Concurenţii reprezintă o altă componentă de bază a micromediului întreprinderii. Ei sunt nelipsiţi din cadrul unui mediu economic cu adevărat concurenţial, specific unei veritabile economii de piaţă. Competitorii se deosebesc între ei prin rolul pe care-l joacă în raporturile cu clienţii, atitudinea faţă de noutăţi, de modificările pieţei, de mijloacele promoţionale utilizate etc. Analiza concurenţei are în vedere, în principal, tipul (directă sau indirectă) şi mărimea acesteia.
Organismele publice constituie o componentă mai deosebită a micromediului. Acest lucru este datorat faptului că ele pot influenţa activitatea întreprinderii doar în anumite situaţii şi condiţii. O clasificare a acestor organisme (realizată pe baza rolului pe care îl au) are drept componente principale:
- Organisme financiare
- Organisme publice locale
- Organizaţii cetăţeneşti
- Mijloacele mass-media.
Relaţiile întreprinderii cu micromediul
Simpla prezenţă pe piaţă a unei întreprinderii determină un contact permanent cu micromediul. Organizaţia intră într-un ansamblu de relaţii, prin intermediul cărora îşi proiectează şi apoi finalizează activitatea economică. Este vorba, într-o primă fază, de achiziţionarea de mărfuri şi servicii, de asigurarea necesarului de resurse financiare umane şi materiale, iar într-o altă fază, de comercializarea produselor sale către publicul-ţintă. Aceste relaţii care au loc între întreprindere şi componentele micromediului său, reprezintă, prin rolul şi conţinutul lor, relaţii de piaţă. Ele sunt relaţii de colaborare ce se stabilesc între întreprindere şi furnizorii şi/sau clienţii săi.
În cadrul micromediului, însă, întreprinderea se află şi în relaţii de concurenţă cu alte firme (având sau nu un profil similar) şi, deci, îşi dispută pe de o parte aceleaşi surse de aprovizionare (concurenţă la nivelul furnizorilor) şi pe de altă parte consumatorii potenţiali (concurenţă la nivelul pieţei de desfacere).
Realizarea planificarii strategice
Fiecare plan de afaceri este parte a unei strategii de dezvoltare, intreprinderea economiei sociale trebuind să aibă o strategie de dezvoltare la fel cum are un istoric, un viitor şi o echipă de management. Chiar daca este recent înfiinţată, are un trecut al formării sale. Informaţiile prezentate in cadrul strategiei sunt folosite pentru a evalua capacităţile intreprinderii sociale, nivelul gradului său de succes în afaceri, capacităţile manageriale şi ale resurselor umane, într-un cuvânt experienţa tehnică şi financiară de a implementa o afacere de succes.
Strategia prezintă liniile directoare ale unei intreprinderi si cuprinde: ce se urmăreşte, care este misiunea, obiectul de activitate şi care sunt elementele de viziune strategică ale acesteia, obiectivele pe termen mediu şi lung. Cel care citeşte această secţiune trebuie să-şi dea seama care este abordarea generală a firmei în legătură cu procesele specifice de dezvoltare ale acesteia cum ar fi procesul de producţie, de vânzare, de promovare a afacerii sau alte elemente care pot conduce la obtinerea succesului.
Evoluţia intreprinderii (trecutul, prezentul, viitorul) prezintă istoricul, situaţia actuală şi prognozele de viitor ale afacerii sociale, permiţând evaluatorului planului de afaceri să-şi contureze o imagine generală asupra vieţii intreprinderii. Compania nou înfiinţată are, alături de prezent şi viitor, un trecut. Ideea de afacere, echipa de dezvoltare a afacerii, resursele investite până în prezent, sunt elemente ale trecutului, care trebuie să fie luate în seamă.
Prioritizarea activitatilor
In functie de etapele stabilite in planificarea strategica activitatile intreprinderii vor fi prioritizate prin intermediul planului de afacere. Activitatile cele mai importante – cele care contribuie direct la atingerea scopului si misiunii intreprinderii sociale – vor fi implementate cu precadere. Activitatile sunt repartizate in cadrul Planului de afaceri, pe capitole.
În elaborarea planului de afaceri se parcurg etape distincte care pornesc de la culegerea informaţiilor necesare şi se finalizează cu redactarea efectivă a lui.
Etapa I – Informare şi documentare
- Informare şi documentare privind potenţialul intern
În mediul de afaceri, potenţialui intern se referă fie la întreprinzător, fie la starea de sănătate şi viabilitate a firmei. Dacă se referă la întreprinzător, informaţiile necesare sunt:
- starea de sănătate;
- disponibilitate în asumarea riscului; – capacitatea sa de a conduce o afacere; – spiritul competitiv;
- nivelul de pregătire;
- abilitatea de a conduce o afacere;
- capacitatea de organizare;
- flexibilitate;
- perseverenţă;
- capacitate de previziune şi control.
Dacă informarea vizează starea de sănătate şi viabilitate a firmei, sunt necesare date referitoare la:
- nivelul prevăzut al rezultatelor firmei; – nivelul efectiv realizat în perioada curentă;
- dimensiunea abaterilor (pozitive şi negative);
- cauzele care au generat abaterile;
- modalităţile de corectare a abaterilor negative sau de susţinere a celor pozitive; – nivelul performanţelor pe care firma le poate atinge în viitor;
- mijloacele şi metodele prin care se pot atinge performanţele previzionate; – resursele necesare pentru atingerea obiectivelor propuse;
- sursele de asigurare a capitalului necesar.
- Informare şi documentare privind piaţa.
În cadrul acestei etape sunt necesare informaţii referitoare la produsul sau serviciul ce urmează a fi obţinut, la potenţialii client, la furnizori şi concurenţă.
Produsul sau serviciul ce urmează a fi realizat:
- caracteristici;
- ciclul de viaţă;
- costurile implicate;
- promovare;
- condiţii de livrare;
- preţul cu care va apare pe piaţă; – prin ce caracteristici produsul va fi unic, original
- Potenţialii clienți:
- categoria de clienţi vizată;
- dimensiunea segmentului de piaţă;
- nevoile ce vor fi satisfăcute;
- volumul aproximativ al desfacerii.
- Furnizori
- nivelul preţurilor practicate pentru materii prime, material, utilităţi, utilaje;
- distanţa la care se află furnizorul;
- calitatea resurselor;
- capacitatea de a furniza cantităţile necesare;
- modalităţi şi surse de finanţare;
- costul finanţării.
- Concurenţă
- calitatea, cantitatea, preţurile practicate, fiabilitatea produselor sau serviciilor proprii;
- politica de marketing;
- mod de livrare;
- vechime şi stabilitate în domeniu.
Etapa II – Sistematizarea şi prelucrarea informaţiilor
În vederea analizei şi prelucrării lor, informaţiile se grupează în următoarele categorii principale:
- identificarea şi descrierea firmei;
- analiza pieţei;
- managementul firmei
- activitatea de marketing;
- procesul de producţie şi despre vânzări;
- necesarul de finanţare şi de modul de procurare a lor;
- aspectul financiar al afacerii.
Etapa III – Stabilirea obiectivelor
În cadrul acestei etape se vor avea în vedere obiectivele ce urmează a fi realizate prin derularea efectivă a afacerii, dar şi cele urmărite prin redactarea planului.
- Obiectivele afacerii:
- valoarea investiţiei;
- perioada de recuperare a investiţiei;
- rentabilitatea;
- gradul de lichiditate a afacerii;
- perioada de rambursare credite;
- perspectiva de dezvoltare a afacerii.
- Obiectivele urmărite prin redactarea planului:
- obţinerea finanţării dorite;
- perfecţionarea relaţiilor cu partenerii;
- atragerea de specialişti.
Etapa IV – Stabilirea cuprinsului planului de afaceri
Această activitate depinde foarte mult de contextul în care se elaborează planul.
